Duminicile astea fără sunet
Duminică devreme abia trezit
Capu’-mi durea și-n frunte și-napoi.
Băusem deja bere-n zori,
Rea nu era și-așa-am băut și felu’ doi.
Prin dulap dat-am cu mâna printre haine
Pân-am găsit ceva murdar și mai de soi.
Spălat pe ochi, mâna prin păr
Și-am luat-o în jos pe scări, împiedicat, să-ntâmpin ziua.
Noaptea din urmă mințile-mi fumasem,
Tigări și cântece într-una am tot ales.
Am aprins una, cu ochii ficși la piciul
Ce c-un borcan făcuse-un joc ales.
Strada-am trecut-o mai apoi,
Către un miros de pui prăjit visat ades,
Și asta gându-mi duse, Doamne, la ce-am pierdut
Pe undeva, cândva în drumul meu.
Umblu pe străzi duminică în zori,
Ca piatra Doamne m-as fi vrut eu, sigur,
Că ce-are-n ea o zi ca asta oare,
De-ți face trupul să se simtă singur?
Și chiar ca moartea pare, fără greș
Dar doar jumate-i ea ca trist răsunet
Al ăstei străzi ce-și poartă încet somnul
Duminicile astea fără sunet.
Într-un parc era un tată
C-o fetiță într-un scrânciob ce râdea.
M-am oprit lângă o școală
Unde-un cor cu voci frumoase tot cânta.
Am luat-o apoi în jos pe stradă,
Undeva departe clopotul bătea.
Ecoul lui străbătea munții,
Ca visele de ieri ce-ncet dispar.